Drama unei mari campioane: Angelica Rozeanu

angelica-copertaMarea maestră a paletei şi a mingii de celuloid a avut un statut de vedetă mondială, însă lucrul acesta nu a ajutat-o să beneficieze de privilegii deosebite în regimul comunist. Ba chiar dimpotrivă…

Ionuţ Barbu

Angelica Rozeanu, de care destul de puţini îşi mai aduc astăzi aminte, a reuşit performanţa incredibilă de a câştiga de şapte ori consecutiv proba feminină a Campionatului Mondial de tenis de masă! A intrat în Cartea Recordurilor, a primit onoruri pe plan internaţional, Angelica fiind ultima campioană mondială de origine non-asiatică din istoria tenisului de masă. Epoca jucătoarelor şi jucătorilor cu ochii oblici era încă departe. Evident că respectul şi aprecierea oamenilor, mai ales a conaţionalilor, ar fi trebuit să o însoţească până la sfârşitul zilelor dar din păcate nu s-a întâmplat aşa. Marea maestră a paletei a avut viaţa unui scenariu de film, dar care ar putea fi încadrat mai curând la categoria „dramă”. Drama unei vieţi chinuite.

La 12 ani a câştigat Cupa României

2-pozePrima oară când a pus mâna pe o paletă de tenis de masă şi primii paşi spre marea performanţă, Angelica i-a făcut datorită… scarlatinei. Avea 8 ani şi era obligată să stea închisă în casă, iar fratele ei, Gaston, a adus o mingiucă de celuloid şi două palete, cu care au jucat pe masă. Pentru că provenea dintr-o familie înstărită, iar pasiunea micuţei pentru acest sport nu a rămas neobservată, părinţii i-au cumpărat o masă de competiţie, unde juca în general cu prietenii fratelui ei. La 12 ani a participat la Cupa României la tenis de masă şi surprinzător şi pentru ea, a câştigat-o, deşi depăşea cu puţin nivelul mesei. La 15 ani era deja campioană a României, iar un an mai târziu, prindea ultima treaptă a podiumului „mondialelor” la dublu-mixt. De atunci, atât cât i s-a permis să joace, n-a avut rival în ţară şi chiar în lume, la acest sport. În culise a fost însă mereu vânată, ca un duşman care trebuie gonit cât mai departe.

Trei averi confiscate, toate trofeele pierdute

Fiindcă provenea dintr-o familie de evrei cu ceva stare, Angelica Rozeanu s-a luptat cu lipsurile pe tot parcursul vieţii. Mama vedetei tenisului de masă mondial a avusese 44 de hectare de vie în Vrancea, iar din partea tatălui ar fi trebuit să deţină 750 de hectare în Cadrilater. În 1940, în plină dictatură carlistă, legionarii au lăsat familia Rozeanu în sapă de lemn, confiscându-le toate bunurile şi proprietăţile, doar pentru vina de a fi fost o … familie evreiască. Tot din acest motiv i s-a interzis Angelicăi să mai calce prin vreo sală de sport! Timp de cinci ani a fost ruptă de sportul în care a intrat în legendă. „Un prieten, Hagi Vasiliu, a încercat să mă ajute să intru la Clubul Orfeus. L-am aşteptat la uşă cât a intrat să se roage pentru mine, dar când a ieşit mi-a spus că mai bine mergem la un film”, a mărturisit într-un interviu multipla campioană.

Redactor sportiv cu pseudonimul Holban

afisApoi a venit războiul şi marile schimbări politice ale vremii. Venirea comuniştilor la putere n-a însemnat însă rezolvarea problemelor pentru Angelica. Deşi, după 1945, câştigase mai multe titluri naţionale şi două medalii de bronz la „mondiale”, a avut nevoie de intervenţii pentru a participa la CM şi în 1950, fiind trimisă numai după ce a promis ferm că va lua aurul. S-a întors de la Budapesta cu două medalii de aur la gât, câştigase atât la simplu cât şi cu echipa României, însă, pentru următorul „mondial” a fost anunţată că nu va face parte din delegaţie. Soţul ei încercase să fugă în Israel şi fusese arestat, iar Angelica a fost obligată să se angajeze ca redactor sportiv la România Liberă, unde sub pseudonimul de Angela Holban scria despre tenis, volei şi patinaj.

Acuzată că „şi-a vândut numele străinilor”

Până în 1960, când a plecat definitiv din România, deşi făcea furori în lume şi avea o recunoaştere mondială, Angelica o ducea extrem de greu în ţară, mai ales că soţul ei se stabilise în cele din urmă în Israel. Autorităţile comuniste au disponibilizat-o din postul de antrenor federal şi i-au făcut dispărută legitimaţia, astfel că nu mai putea participa la concursuri. „Ba mă acuzau că vin dintr-o familie de burghezi, deşi ni se confiscase tot, ba că mi s-au dat prea mulţi bani pentru cele patru medalii de aur la Mondialele din ‘53, ba că mi-am vândut numele unor străini. E adevărat că o firmă din Austria producea palete cu numele meu, dar, la schimb, eu primeam 40 de palete, pe care le făceam cadou copiilor. Aşa că, atunci când am primit acceptul autorităţilor să plec la o prietenă în Austria, am plecat cu fata mea, Miky, fără să iau nimic cu mine, ca să nu trezesc suspiciuni. Cine a primit casa mea, după aceea, om s-a făcut cu câte trofee şi medalii erau acolo. Eu n-am nici măcar una din toată cariera mea! În Austria m-a sunat fostul meu soţ, care mi-a spus că trebuie să profit de această ocazie şi să merg în Israel, să nu-mi bat joc de libertatea fetiţei noastre. Şi am plecat. Nici în Israel nu mi-a fost foarte uşor. Ca să mă întreţin am lucrat şi într-o fabrică de calculatoare, iar acasă, în România, aflasem că mi s-a retras cetăţenia şi că bunurile mele au fost confiscate, fratele sau mama mea neavând voie să ia nici măcar un album de poze”, a povestit Angelica în 2005, la ultima sa vizită în România, cu un an înainte de deces.

„Am fost alungată ca o cârpă murdară”

grupÎn 1960, în timp ce se plimba pe străzile Capitalei, l-a văzut pe stradă pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim secretar al PCR. Era în pragul disperarii pentru că, după ce s-a întors fără medalie de la campionatele internaţionale de la Stockholm, mai mari comunişti au decis că vremea ei a trecut şi au decis să o marginalizeze, aşa că a riscat să fie lovită de securiştii lui Dej, numai pentru a apuca să-i spună acestuia în ce situaţie disperată se află. „Nu vă speriaţi tovarăşe Dej. Sunt eu, Angelica Rozeanu, pe care aţi felicitat-o personal de mai multe ori. Sunt la ananghie şi de aceea v-am acostat. Am fost îndepărtată din sport, nu mai am niciun fel de mijloc de existenţă, sunt disperată. M-au alungat ca pe o cârpă murdară. Am probleme mari pentru că soţul meu vrea să plece din ţară”, i-a spus Angelica, iar şeful ţării i-a transmis: „Deci, n-ai de-a face cu Securitatea? Atunci divorţează şi îi dau drumul, iar tu stai liniştită, că va fi totul în regulă”. A fost chemată apoi la CC al PCR şi sfătuită să intre în audienţă la liderul de partid pe linie de sport, Nicolae Ceauşescu, nu altul decât viitorul preşedinte al României.

Nicolae Ceauşescu: Tovarăşe Bodnăraş, să-i dăm voie să joace, să-i dăm voie să se iscălească în ziar.
Angelica Rozeanu: Tovarăşe Ceauşescu, eu trebuie să mă reabilitez sau să se demonstreze că nu am făcut nimic. Aş vrea din nou postul meu de antrenor federal.
Ceauşescu: Păi nu mai avem postul în schemă, nu putem face nimic.
Angelica Rozeanu: Atunci aş putea să lucrez la radio sau la televiziune.
Ceauşescu: Până mâine, tovarăşe Bodnăraş, să rezolvi situaţia şi să îmi raportezi. Noi nu avem nimic împotriva ei. Să scrie în ziar şi să participe la concursuri.

Până la urmă, totul n-a fost decât praf în ochi. A doua zi, Manole Bodnăraş, fost muncitor, care conducea pe atunci întreg sportul românesc (preşedinte UCFS), a intrat în concediu, iar situaţia a rămas neschimbată. De voie, de nevoie, Angelica a divorţat de soţul ei, iar acesta a plecat în Israel.

Angelica Adelstein-Rozeanu
Data naşterii: 15 octombrie 1921 (Bucureşti)
Data morţii: 22 februarie 2006 (Haifa)
29 de medalii la Mondiale (17 aur, 5 argint, 7 bronz)
7 medalii la Europene (1 aur, 3 argint, 3 bronz)
Campioana României între 1936 şi 1957 (între 1940 şi 1945 nu a avut voie să participe)
Campioana Israelului (1960-1962)
Distincţii:
Prima jucătoare de tenis de masă care a câştigat 6 titluri mondiale consecutive la simplu.
Locul secund în topul celor mai multe medalii de aur la Mondialele de tenis de masă.
Introdusă în Hall of Fame al ITTF în 1995
A dat numele unei palete care se producea în Austria, în anii ‘50

17 titluri de campioană mondială a strâns în carieră Angelica Rozeanu, performanţă unică în istoria acestui sport

24.000 de lei a primit Angelica Rozeanu, pentru faptul că la Campionatul Mondial din 1953 a obţinut 4 medalii de aur. „Am primit atunci pentru fiecare medalie câte 6.000 de lei. Banii aştia mi-au ajuns să-mi cumpăr mobilă pentru sufragerie şi dormitor. De atunci nu a mai obţinut nimeni 4 medalii la un Campionat Mondial. Şi acum este un record ce nu mai poate fi doborât vreodată, pentru că acum Campionatele Mondiale se desfăşoară separat, la simplu în anii fără soţ, la dublu în anii cu soţ. Oricum, am plătit cu vârf şi îndesat pentru acei bani. Mi s-au făcut nenumărate reproşuri că am primit prea mulţi bani şi că medaliile câştigate nu însemnau decât că mi-am făcut datoria faţă de ţară”, mărturisea Angelica Rozeanu.

antrenorSecretele succesului
Întrebată care crede că a fost cheia succesului ei incredibil, de neegalat, Angelica Rozeanu a mărturisit că a avut două astfel de «cheiţe». Prima legată de paleta ei „magică” (n.r. care se află expusă acum la Muzeul Internaţional al Tenisului de Masă), pe care a folosit-o de la primul concurs câştigat şi până la încheierea carierei, schimbându-i doar guma o dată la două luni. A doua a fost faptul că de la primele schimburi de mingi, pe masa din sufragerie, cu fratele ei Gaston, şi până la finalul carierei, s-a antrenat, aproape exclusiv, cu băieţi. De altfel, ea chiar a concurat, câştigând trofee, şi la competiţiile naţionale masculine!

Până la Revoluţie nu ştiam absolut nimic despre Angelica Rozeanu. Ulterior am aflat ce legendă a sportului mondial era, am şi cunoscut-o şi ne-am împrietenit, pentru că dincolo de faima sa era o persoană extraordinară, care vorbea şapte limbi străine şi trata cu respect pe toată lumea.
(Otilia Bădescu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *