Interviu cu dl. Daniel Tudorache, primarul sectorului 1 Bucureşti

„Suntem o primărie cu bani, vrem să investim în sport, dar ne blocăm în «mocirla» actelor birocratice!”

interviuDumitru Graur: Stimate domnule primar, sunteţi un om încă tânăr şi un primar şi mai tânăr, în funcţie abia din iunie, anul trecut. Cu toate acestea, v-aţi afirmat deja ca un sprijinitor al sportului românesc. Care sunt motivele acestei poziţii; aţi făcut şi dvs. sport?

Daniel Tudorache: Da, am făcut chiar sport de performanţă. Şi poate şi de asta îmi place sportul, fiindcă m-a ajutat în viaţă.

Ce sport?!

Am făcut înot. Dar cum eram pe vremea lui Ceauşescu şi părinţii mi-au spus: ai de gând să trăieşti din sport, sau pui mâna pe carte?, a trebuit să aleg. Se întâmpla prin ’78-79 şi mi-am dat seama că era foarte greu să trăieşti din sport. La Şcoala 54 şi apoi Liceul „Emil Racoviţă” (cu program de educaţie fizică – n.n.), cu doi ani mai mare decât mine era Carmen Bunaciu, care era stindardul înotului. Bazinul nostru era la „23”, atât cel acoperit, cât şi cel descoperit – un bazin care mă surprinde că funcţionează foarte bine  şi acum, după aproape 40 de ani de când a fost construit. Liceul fiind sportiv, ţin minte că aveam un program foarte draconic, un antrenament tare dimineaţa şi de trei ori pe săptămână încă unul după amiaza. După prânz rămâneam şi dormeam acolo, era un program de sportiv de performanţă. Aş fi vrut să existe şi acum un asemenea liceu. Pot însă să vă mărturisesc că mi-am propus ca în mandatul meu să realizez un astfel de liceu sportiv, pornit de la zero.

Aţi spus un lucru foarte interesant, că sportul v-a ajutat în viaţă!

Da. În primul rând sănătatea, dar şi faptul că un sportiv de performanţă doreşte să câştige. Se motivează şi mental, şi fizic că trebuie să fie un învingător. Iar asta m-a ajutat ulterior şi în armată, am făcut-o la TR, imediat după ce-am terminat liceul, şi la facultate. Am urmat Facultatea de transporturi, la calea ferată cu alte cuvinte, fiindcă era un loc de muncă sigur. Sportul m-a pregătit pentru viaţă şi eu zic că mă ajută la fel de mult şi astăzi. De aceea spun tinerii, care acum sunt poate mai înclinaţi spre calculator, şi automat îi vezi că nu mai socializează, decât cel mult pe online, ar trebui să facă sport. Orice copil trebuie să facă sport. Îl ajută să se dezvolte şi cu siguranţă îi va ajuta în viaţa. Eu m-am întâlnit cu părinţii unor copii de când am ajuns primar, şi chiar am pus accentul pe faptul că fiecare şcoală trebuie să aibă o bază sportivă, să aibă un bazin, să aibă o sală de sport şi am zis: sprijin sportul! Dar erau unii părinţi care îmi spuneau: Dom’ne, copilul trebuie să înveţe. Şi le-am zis: OK, nu spun că nu trebuie să înveţe, dar trebuie să facă şi sport, chiar dacă nu-i de performanţă, dar trebuie să facă sport.

Care este, după părerea dvs., forţa sportului în societatea modernă?

Fără sport nu se poate! Eu spun din experienţa mea. Poate că alţii care n-au făcut sport nu gândesc la fel, dar eu consider că fără sport nu se poate dezvolta un om, un copil mai exact, fiindcă sportul trebuie să-l începi de mic. Mai târziu, facultatea te învaţă să gândeşti şi-ţi dă cunoştinţele necesare pentru meseria ta, dar sportul îţi dă acea forţă care te ajuta să răzbeşti. Mulţi nu înţeleg asta şi nu-şi dau seama cât de important este sportul pentru copiii lor, pentru tânăra generaţie.

Până la ministru, te mănâncă subalternii

Pe raza sectorului 1 se află o mulţime de terenuri sportive care aparţin şcolilor, dar care nu sunt într-o foarte bună condiţie. Aţi declarat că aţi dori să le reparaţi, să investiţi în ele, dar nu puteţi. De ce?

Nu mă refeream neapărat la terenurile din curţile şcolilor, ci la celelalte terenuri sportive, să le zicem „şcolare” din sector. Mă refeream de exemplu la baza „Cireşarii”, care ţine de Ministerul Educaţiei şi fac demersuri de mai bine de şase luni, poate chiar opt luni, ca să-o preiau în administrare. Fiindcă e păcat ce e acum acolo. Mi-am făcut şi un plan pentru acel parc, cum ar trebuie să fie în zonă (între Bd. Mihalache şi Calea Griviţei – n.n.), eu cred că ar trebui să existe acolo un bazin de înot şi un patinoar. De abia aştept să o iau în administrare şi am făcut toate demersurile. Cred că am bătut drumul de zeci de ori de aici la Ministerul Educaţiei, şi gândiţi-vă că este un coleg de-al meu (Liviu Pop coleg de partid – n.n.) şi ar fi trebuit să se rezolve imediat. Dar nu e suficient ca doar conducerea ministerului să fie de acord, dacă sunt reticenţi cei de sub ministru. Ţin de acele baze, nu înţeleg efectiv de ce, fiindcă nu au niciun beneficiu de pe urma lor.

Aveam pregătită o întrebare pentru dvs. pe această temă. Şi ea suna aşa: locuiesc destul de aproape de fosta bază sportivă „Cireşarii”, lângă Parcul copilului. De foarte multă vreme acolo nu se mai întâmplă nimic, nu mai există meciuri sau antrenamente, parcul şi baza sportivă sunt practic pustii.

Aşa este. Eu doresc să investim acolo. Avem bani suficienţi, fiindcă primăriile au un avantaj acum, putem investi. Însă, pentru a investi, trebuie să fie în administrarea noastră. Pentru a trece în adminstrarea noastră pot fi două variante: ori ca baza să fie dată la Primăria Capitalei şi de acolo să treacă la noi, ori să fie dată direct la noi în adminstrare. Dar cei de la Ministerul Educaţiei nu vor în nicio variantă! Am făcut şi eu o solicitare, a făcut şi doamna Firea o solicitare pentru acel parc, dar degeaba. Sperăm, ştiţi cum se spune, că întotdeauna speranţa moare ultima. Dar acum oamenii care trec pe lângă astfel baze sportive şi văd în ce stadiu de degradare se află, zic că primaru’-i de vină! Nu-i vina mea, fiindcă nu-i a noastră, nici măcar nu e a Primăriei Capitalei. Vă dau un alt exemplu. Undeva în aproapiere Piaţa Chibrit, există un teren pe care se afla o bază sportivă ce aparţine de Ministerul Comunicaţiilor. Acum arată groaznic. Am vorbit cu ministerul Comunicaţiilor ca să mi-l dea în administrare. A zis că nu poate. Atunci i-am spus că sunt dispus să-l cumpăr, sunt dispus să cumpăr acel teren cu baza sportivă, are o dimensiune măricică, cam cât vreo trei terenuri de fotbal, pe care eu primăria o pot amenaja şi o pot pune la dispoziţia copiilor, ca şi a sportivilor de performanţă. Acum am înţeles că e închiriată unei echipe de fotbal, dar e păcat să rămână aşa. I-am mai ajutat cu ADP-ul nostru, am defrişat, fiindcă pe unul dintre terenuri bălăriile erau de un metru. Am făcut o solicitare de punere în adminstrare şi pentru acest caz, acum să vedem ce-o ieşi.

Adevărul e că sunt foarte multe baze sportive pe teritoriul Capitalei care au aparţinut pe vremuri diferitelor întreprinderi socialiste şi care acum zac în paragină, neîngrijite şi lipsite de orice activitate…

Eu spun că ele acum aparţin statului. Dacă baza e acum la Ministerul Comunicaţiilor, înseamnă că ea aparţine statului. Ca şi „Cireşarii”, e a Ministerului Educaţiei? E a statului! Deci n-ar trebui să existe nicio problemă, noi tot „stat” suntem, primăria, dar parcă oamenii nu vor să înţeleagă asta. Birocraţia e mare. Şi gândiţi-vă, suntem la putere în Guvern, asta e mai dureros pentru mine.

Rămânând la şcoală, am văzut că vă preocupă faptul că în zilele de week-end curţile şcolilor sunt zăvorâte, inclusiv terenurile de sport aferente? Cum este aşa ceva posibil?

Hai să vă spun. Aici trebuie să includem şi Inspectoratul şcolar în ecuaţie. Când un copil intră în curtea şcolii, de integritatea lui răspunde directorul unităţii de învăţământ. Şi aici e problema, directorii spun: OK, îi lăsăm, dar dacă se întâmplă ceva, cine răspunde? În week-end, directorul este totuşi acasă, nu-i normal să-l faci tot pe el vinovat în cazul unor evenimente neplăcute. Şi acum căutăm forma legală pentru ca pe perioada aceea să nu răspundă directorii, să nu-i incriminăm. Cei care trebuie să răspundă, care trebuie să vegheze la integritatea copiilor să fie părinţii! Noi le punem la dispoziţie curtea şcolii, cu terenurile aferente. La şcoli există pază, asigurată de primărie, poate am putea chiar suplimenta acea pază, dar ea nu este a copiilor, ci a instituţiei. Nici paznicii nu pot răspunde. Eu aş vrea ca zona şcolii să fie echivalentă cu un parc pentru week-end, şi atunci părintele trebuie să vină şi să aibă el grijă de copil, să asiste şi să-l urmărească când face sport. Altă soluţie eu nu văd. Şi avem unele baze sportive foarte bune la şcoli, e păcat să stea goale tocmai în zilele libere.

Regulamentul privind investiţiile trebuie aprobat în Consiliul local

cu-rugbystiNu cu foarte multă vreme în urmă, guvernul a luat una dintre cele mai bune decizii pentru sprijinirea sportului, emiţând o ordonanţă prin care autorităţile locale, primăriile îndeobşte, pot direcţiona până la 5% din bugetul lor pentru activităţi sportive. Mai nou, această ordonanţă este criticată, dându-i-se alte interpretări. Cum procedează primăria pe care o conduceţi în acest caz?

În momentul de faţă, ca să pot aloca nişte bani există două variante: ori ai clubul tău, cum are Primăria Capitalei CSM-ul, şi aceasta este desigur cea mai simplă variantă, ori poţi aloca acei bani în baza unui regulament. Conform legii, noi am ridicat pe site-ul primăriei acel regulament, pentru ca să poată fi consultat de oricine şi să se poată face observaţii, modificări. Bănuiesc că luna aceasta, sau cel mai târziu în ianuarie vom intra cu el în consiliu şi-l vom aproba. După care vom putea aloca sume de bani, în urma solicitărilor cluburilor sportive care au adresa sediului pe raza sectorului 1. Avem deja destul de multe solicitări. Vă dau exemplul echipei de handbal feminin de la Dinamo, sau echipa Sportul Studenţesc.

Dinamo nu e în sectorul 1, nu funcţionează pe Şoseaua Ştefan cel Mare, în sectorul 2?

Nu (zâmbeşte), după ce s-au certat şi s-a rupt echipa de fotbal, şi-au mutat sediul pe Calea Floreasca, în sectorul 1. Deci, din punct de vedere cadastral sunt în sectorul 2 (întreg parcul Dinamo – n.n.), însă cu sediul social figurează în sectorul 1. Şi astfel pot să primească finanţare de la noi. Ca să ştiţi, tot aşa e şi cu Steaua. Iniţial era pe bulevardul Ghencea, în sectorul 6, iar acum au sediul pe o stradă laterală, care e în sectorul 5. Vă spun şi cu Rapidul: din puncte de vedere cadastral, stadionul Giuleşti  este pe sectorul 1, însă sediul social al clubului este pe o străduţă laterală, care e în 6! Anumite interese au făcut ca aceste lucruri să se întâmple la un moment dat.

„Avem al doilea buget din România, după Primăria Capitalei!”

Incredibil. Trăim în România şi la asta ne pricepem cel mai bine, cum să ocolim legea! Dar cum să ajutaţi o echipă de la Dinamo, clubul ţine de Ministerul de Interne?

Entitatea de handbal feminin a solicitat la noi. Este un proiect special, pe care îl promovează dl. Căliman. Iar noi putem ajuta. Cât priveşte interpretarea ordonanţei, asta o ştiu şi pe propria piele. Ca să investim în sport am semnat protocoale cu COSR, cu alte entităţi sportive. Şi am primit tot felul de semnale, inclusiv pe Internet: că de ce să bag banii în sport, să-i bag mai bine în altceva, în drumuri de exemplu. Oamenii nu înţeleg un lucru: că pot băga şi în sport, pot băga şi în drumuri, şi-n pieţe, şi-n parcuri, pentru că bani sunt! Avem bani şi pentru un spital, construim un spital de o mie de paturi în zona de nord a sectorului. Dacă ai bani, de ce să nu faci? Primăria sectorului 1 are acum al doilea buget din România, după Primăria Capitalei. Sunt 350 de milioane de euro anual, probabil că va mai scădea ceva de anul viitor, dar sunt bani care ne ajung pentru tot ce ne propunem. E păcat să nu investim. Putem investi, legea ne permite. Şi eu îmi dau seama că pentru o familie, pentru un copil sportul contează, pentru că crează un stil de viaţă. Poate cei care n-au făcut sport, nu înţeleg şi de aceea cred că arunci banii pe apa sâmbetei dacă-i bagi în sport. Nu-i aşa.

Au existat păreri cum aceşti 5 la sută din bugetul primăriei trebuie investit în sportul de masă. Există şi posibilitatea de a sprijini şi un club cu sport de performanţă?

Există. Am putea avea propriul nostru club, aşa cum se întâmplă acum cu CSM Bucureşti pentru Primăria Capitalei. Ne gândim desigur la CS Rapid. Rămâne să vedem dacă şi Guvernul şi Ministerul Transporturilor doresc acest lucru. Gândiţi-vă că acei 5 la sută din 350 de milioane sunt 17 milioane de euro! Sunt bani mulţi, care pot susţine activitatea unui club mare.

Rezumând, există aşadar pe raza sectorului 1 o mulţime de baze sportive într-o stare precară, foarte aproape de desfiinţare. Dvs. spuneaţi, vă citez, că există însă o adevărată „mocirlă” în care vă zbateţi din punct de vedere legislativ, care vă împidică să acţionaţi. Despre ce este vorba?

Uite, vă dau un exemplu, mie-mi place să vorbesc de chestii clare. Aş vrea să fac un patinoar, dar ca primărie am nevoie de un an şi ceva până să ajungem la construirea lui. E nevoie de studii de prefezabilitate, de fezabilitate, autorizaţia de construcţie, licitaţia efectivă, ca să nu mai vorbesc despre contestaţiile la licitaţie. Eu am vorbit cu dl. Ţiriac, cu care am făcut de altfel un parteneriat; noi ducem copiii de grădiniţă la patinoarul din Otopeni. Şi dl. Ţiriac mi-a spus că l-a construit în 72 de zile. E păcat să ai banii şi să nu poţi face un patinoar unde să meargă copiii, pentru că mă interesează sportul de masă mai întâi, şi alături un bazin de înot, fiindcă e mai rentabil dacă le faci împreună, aşa cum ne-am propus la „Cireşarii”. Ei bine, asta e diferenţa între privat şi stat. La stat îl faci într-un an şi jumătate, doi ani, adică o jumate de mandat, pe când la privat îl poţi face în maximum 3 luni… Asta e marea mea dezamăgire. Şi lumea poate nu înţelege; ne spune: ai bani, de ce nu faci? Vă dau alt exemplu, care n-are legătură cu sportul, reabilitarea termică în sector. Când vrei să se reabiliteze o casă, faci imediat, dacă-i a ta. Eu, ca să reabilitez ultimele blocuri care au mai rămas în sectorul 1 am început licitaţia în noiembrie 2016 şi în momentul de faţă, după un an de zile, nu-i încă terminată. Deci după mine legea trebuie schimbată, şi nu numai pentru sport, pentru orice. Din cauza asta noi ne mişcăm foarte încet. Acelaşi lucru se întâmplă de altfel şi la Primăria Capitalei. Sunt aşadar două primării care au bani, dar ne blocăm în „mocirla” actelor birocratice, cum i-am spus eu.

Întotdeauna sportul trebuie să cîştige!

V-aţi anunţat intenţia de a sprijini financiar unul dintre cluburile emblematice ale fotbalului românesc, Rapid Bucureşti, aflat, credem au, pe raza sectorului 1…

Da, clubul s-a înfiinţat şi s-a dezvoltat la Atelierele CFR Griviţa, în sectorul 1, se ştie asta.

…Dar, din câte am aflat, consilierii locali – alcătuiţi într-o majoritate a opoziţiei PNL şi USR – nu au vrut să vă susţină, de unde o evidentă schismă în Consiliul sectorului 1. Apoi aţi anunţat că mergeţi mai departe, indiferent de părerea consilierilor. Cine a câştigat disputa?

Sportul! Întodeauna sportul trebuie să câştige. Noi, politicienii suntem efemeri. Mandatul nostru este limitat, însă sportul trebuie să câştige indiferent de coloratura politică. În cele din urmă mi-am asumat decizia în calitate de primar, trecând peste votul consilierilor. Eu pot să spun că sunt ceferist, am terminat Facultatea de transporturi, specialitatea tehnologia telecomenzi feroviare. Altfel spus, şef de gară.

Dacă nu eraţi primar, eraţi şef de gară, aşadar!

(râde) Asta în primii 3-4 ani după facultate, apoi puteam urca în ierarhie. Acum am ajuns la o „gară” mai mare, sectorul 1… În ce priveşte echipa Rapid, ea era ca un tren deraiat, eu am vrut doar să-l urc pe şine. Şi dorinţa mea ca primar şi ca om de sport e să renască această echipă, pe care am găsit-o în liga a IV-a, în urma unui scandal de acum un an, doi. Pe mine mă interesează să o ducem cât putem, cât ne permite legea. Am înţeles că în Liga I nu poţi să mai fi sută la sută acţionar la o echipă de fotbal profesionistă. Dacă se vor găsi doritori care să investească în această echipă, noi ca administraţie locală putem veni cu baza sportivă. Şi din cauza asta, revenind la întrebarea pe care mi-aţi pus-o, între multele terenuri în paragină se află şi baza Pro Rapid. Am făcut o mulţime de solicitări încă din vară pentru a o primi în administrare, aşadar nu în posesie, ci doar în administrare, fiindcă altfel nu putem investi, ne interzice legea. Am făcut solicitarea către Ministerul Transporturilor, dar ne-au răspuns ca baza nu e la ei, ar fi la Ministerul Finanţelor. Am fost la Ministerul Finanţelor, am vorbit cu ministrul şi l-am rugat să caute şi să ne spună unde e baza. Noi o vrem doar în administrare, rămâne a voastră. Nu ştia nimeni unde e baza, nu se găsea nici acolo (în acte – n.n.), nu era nicăieri. M-am dus la Transporturi, nu era nici acolo. În fine, după o cercetare, am luat act cu act, am aflat că transferul de proprietate trebuia făcut din 2004 de la Finanţe la Transporturi. Dar actele nu s-au finalizat, astfel încât baza rămăsese undeva între cele două ministere. Şi au trecut 13 ani de când începuse transferul! Într-adevăr, George Copos are clădirile, dar ne-a promis că dacă noi ne implicăm el ni le vinde pe un euro. Rămâne un om de sport, care a spus că doreşte să lase Rapidului ce mai are el acolo. De fapt, nu numai Rapidului, fiindcă mai sunt şi alte terenuri care pot fi date în folosinţă comunităţii locale, să fie date în exploatare şi folosite de copiii din sectorul 1. Şi nu numai fotbal, se poate face şi tenis, şi rugby. Am vrea să facem acolo o Academie de sport pentru copii şi până la fotbalul de performanţă. Şi pentru sporturi diverse.

Ce alte proiecte de acest gen mai aveţi?

Am mai făcut o solicitare la Ministerul Tineretului şi Sportului pentru baza Tineretului, la capătul tramvaiului 41 (zona de la Şosea – n.n.). Şi acolo totu-i în paragină. Sunt nişte terenuri de tenis, este şi o sală care a fost administrată acum mulţi ani de gimnastică, un spaţiu destul de generos. Şi am solicitat MTS să ne-o dea în administrare, ca să putem construi un liceu sportiv acolo. De asemenea, am dori să facem o sală de scrimă şi un bazin de înot, ca şi un spaţiu pentru judo. Deci, am putea investi, acum aşteptăm hotărârea Guvernului.

Va fi Rapidul clubul Primăriei sectorului 1?

rapidVreţi să-l imitaţi pe dl. Pandele, primarul din Voluntari, care susţine financiar echipa ce poartă numele oraşului, făcând parte dintre formaţiile din prima ligă în momentul de faţă?

Este un vis îndepărtat. Dar, de ce nu? Dacă vor veni şi sponsori lângă echipă, cu siguranţă. Eu le-am promis celor care conduc în momentul de faţă „Academia de fotbal Rapid”, visul meu este să pot sprijini această echipă, astfel încât la sfârşitul mandatului meu, în iunie ’20, să promoveze în Liga I. Şi dacă Dumnezeu mă va ajuta din 2020 încolo, să colaborăm în continuare.

În 2020, aşa cum este anunţat, Giuleştiul va avea un stadion modern, care va înlocui actuala arenă. Cum vedeţi viitorul clubului giuleştean?

Eu am făcut o solicitare să preiau clubul din Giuleşti. Tot clubul, nu numai echipa de fotbal! M-am interesat, în clubul Rapid se bagă în momentul de faţă undeva la 2.900.000 de euro anual (de către Ministerul Transporturilor – n.n.). Noi putem băga mai mult, dacă vor dori să ni-l treacă nouă în administrare. Asta va fi însă decizia Guvernului, decizia Ministerului Transporturilor, vom vedea. Dar, cum spuneaţi, în primăvara lui 2020 acolo ar trebui să avem un stadion de 20.000 de locuri, cu o echipă pregătindu-se de revenirea în prima ligă şi un mare interes în rândul suporterilor. Şi ar fi extraordinar ca această echipă de legendă să redevină ce a fost mereu în fotbalul românesc.

Înţeleg că aveţi intenţia să salvaţi Rapidul de la faliment. Din câte ştiu, şi suporterii giuleşteni îşi pun ultimele lor speranţe în Primăria sectorului 1.

Da, echipa de fotbal şi tot clubul Rapid trebuie sprijinite. Noi avem o datorie, fiindcă este un club înfiinţat în 1923 la Atelierele Griviţa.   Deocamdată mai există o mică problemă. Cum v-am spus, Rapidul se află din punct de vedere cadastral pe sectorul 1. Într-adevăr, stau foarte prost cu banii şi au venit să solicite sprijin de la noi. L-am spus că dacă ar avea sediul în sectorul nostru cu mare dragoste i-aş sprijini. Dar legea nu-mi permite, fiindcă au adresa sediului în sectorul 6. Dacă ar dori, i-aş putea ajuta, dar trebuie să-şi mute adresa în sectorul 1.

Cum şi-au mutat-o în „6”, tot aşa şi-o pot muta la dumneavoastră!

Cu siguranţă. Dacă Ministerul Transporturilor şi Guvernul României doresc ca Primăria sectorului 1 să se implice la acest club, problemele s-ar putea rezolva.

Cum credeţi că vă veţi înţelegeţi cu lichidatorul judecătoresc care a preluat „cazul” Rapidului? Veţi putea cumpăra brandul, sigla şi palmaresul acestui club?

Da, pot să vă spun că am devenit deja expert în actele Rapidului. Ei, din ’92-93 au preluat tot de la clubul-mamă, CS Rapid, deci ce a fost înainte ar trebui să existe la Clubul Sportiv. După ’92 echipa de fotbal a trecut prin mai multe reorganizări, nici nu mai ştiu, UFC, AFC, ASFC, dar până la urmă eu spun că e o singură echipă Rapid. Va fi desigur o licitaţie, după ce evaluatorul a stabilit un preţ de pornire. A fost undeva la 406.000 de euro, iar noi fiind „stat” trebuie să ţinem seama exclusiv de acea evaluare, nu putem accepta niciodată sumele astea de 3-4 milioane euro, la cât s-a ajuns în momentul de faţă, artificial după părerea mea. Noi putem intra la licitaţie atunci când se va ajunge la 406.000 de euro, cât a spus evaluatorul, nu-mi permite legea să procedez altfel. S-au strâns acţionarii şi au hotărât peste noapte că nu ne convine 406.000 de euro, să ne dea 4 milioane! (ferm) Ei, nu merge aşa.

Ca fost înotător, ce planuri aveţi în privinţa bazinelor din sectorul 1?

V-am spus de bazinul de la „Cireşarii”, vom face încă unul la Liceul Media, pe strada Jiului, ambele acoperite şi unul la Tineretului, descoperit, dacă primim baza în administrare de la Guvern. Cum vedeţi, bune intenţii există!

Dar cu doamna primar general al Bucureştiului, Gabriela Firea, aţi vorbit? Care este părerea domniei sale în privinţa iniţiativelor dvs.?

Ne sprijină din toate punctele de vedere. Încercăm să găsim împreună cele mai bune soluţii pentru proiectele pe care le avem.

Domnule primar, vă felicit pentru toate intenţiile dumneavoastră frumoase, pentru că deocamdată doar aşa le putem numi şi vă promit că vom urmări îndeaproape eforturile pe care le faceţi întru sprijinirea sportului.

Vă mulţumesc.

(Subtitlurile aparţin redacţiei)

Fără sport nu se poate! Eu spun din experienţa mea. Poate că alţii care n-au făcut sport nu gândesc la fel, dar eu consider că fără sport nu se poate dezvolta un om, un copil mai exact, fiindcă sportul trebuie să-l începi de mic. Mai târziu, facultatea te învaţă să gândeşti şi-ţi dă cunoştinţele necesare pentru meseria ta, dar sportul îţi dă acea forţă care te ajuta să răzbeşti.

Am primit tot felul de semnale, inclusiv pe Internet: că de ce să bag banii în sport, să-i bag mai bine în altceva, în drumuri de exemplu. Oamenii nu înţeleg un lucru: că pot băga şi în sport, pot băga şi în drumuri, şi-n pieţe, şi-n parcuri, pentru că bani sunt!

Întodeauna sportul trebuie să câştige. Noi, politicienii suntem efemeri. Mandatul nostru este limitat, însă sportul trebuie să câştige indiferent de coloratura politică. În cele din urmă mi-am asumat decizia în calitate de primar, trecând peste votul consilierilor.

Le-am promis celor care conduc în momentul de faţă „Academia de fotbal Rapid”, visul meu este să pot sprijini această echipă, astfel încât la sfârşitul mandatului meu, în iunie ’20, să promoveze în Liga I. Şi dacă Dumnezeu mă va ajuta din 2020 încolo, să colaborăm în continuare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *