Interviu cu dl. Răzvan Pîrcălabu – președinte al FR Lupte

„Îl văd pe domnul Vizer ca pe un model în pașii mei viitori”

Dumitru Graur: Domnule președinte, am constatat că s-au scurs trei ani și jumătate de când ați avut amabilitatea de a ne acorda un interviu. Este fără îndoială o perioadă destul de lungă, aproape cât un ciclu olimpic, și ne-am gândit să vă întrebăm acum cum au decurs proiectele pe care ni le anunțați în iunie 2016?
Răzvan Pîrcălabu: Unele dintre ele au curs plăcut, frumos; unele mai greoi din păcate, dar pot să spun că mă așteptam la asta, așa se întâmplă când ai de a face cu factorul uman. Și totuși, suntem pe plus.

Înainte de ediția de la Rio de Janeiro a Jocurilor Olimpice ați anunțat că vă doriți ca luptele să se întoarcă în țară cu o medalie, întrerupând astfel o „secetă” de 24 de ani. V-a mulțumit performanța lui Albert Saritov?
Bineînțeles. Albert a redeschis calea luptelor pe plan internațional, dar și în România, suntem pe buzele tuturor. Faptul că, după statisticile MTS-ului, ne-am situat în ultimii 4-5 ani între primele trei-patru sporturi din România ca performanțe și medalii obținute – europene, mondiale, și cea olimpică a lui Albert Saritov – mă mulțumește. În tot acest timp am crescut niște copii, care au și confirmat, și care sunt convins că în viitorul apropiat vor aduce luptele acolo unde noi sperăm să ajungă. Vorbesc de Mihai Mihuț, dublu campion european, medaliat cu bronz la Campionatele mondiale, Răzvan Arnăut, Nicușor Ojog, Lenard Berei, Vlad Mariea. La fete o avem pe Alina Vuc în primul rând, care în 2017 a reușit să spargă gheața și să obțină prima noastră medalie la un Campionat mondial de senioare; ea a „recidivat” și anul acesta, câștigând argintul, calificându-se pentru Jocurile Olimpice de la Tokio, după ce a participat la cele de la Rio. O mai avem Ana Andreea, o copilă foarte bună, ea are doar 19 ani și deja are două medalii în palmares la Campionatele mondiale de seniori U23 și medalie de bronz la Campionatele europene de seniori, anul acesta, ala București; e o fată în care eu cred și sper să o depășească pe Alina Vuc – are toate premizele să obțină acest lucru, sănătoasă să fie, lucru pe care îl doresc la toți sportivii noștri…

La ce categorie este Andreea Beatrice Ana?
La 53 kg; 53-55, „jonglăm” cu ea pentru a-i stabili greutatea perfectă pentru performanță. Știu că mă veți întreba de ce avem sportivi și sportive mai ales la categoriile mici. Vă spun eu: esențele tari se țin în sticluțe mici!

Așa e. Mai departe.
O avem pe Incze Kriszta, care anul acesta a pierdut la mustanță titlul european, după ce a condus tot meciul. A luat argintul, a confirmat la toate competițiile majore și sperăm să se califice și ea la Jocurile Olimpice de anul viitor. Și avem și seria de sportivi care au confirmat la Campionatele mondiale de cadeți, juniori sau seniori U23, o listă destul de lungă, poate o vom puncta mai încolo, pe parcursul interviului dacă veți dori.

Dacă ar exista o mare sală polivalentă, am primi competiții mondiale!

În doar doi ani, Bucureștiul a găzduit, pe rând, Campionatul Mondial U23 și Campionatul European de seniori, organizarea ambelor competiții fiind pe deplin apreciată. Pe când și un Campionat Mondial pentru seniori în țara noastră?
Aș vrea să remarc faptul că Federația Internațională de Lupte (UWW – n.n.) a apreciat Campionatul european de seniori de la București drept cel mai complet campionat din istorie, și a fost cea de-a 70-a ediție, o cifră frumoasă. Am avut grijă să-i mulțumim din toate punctele de vedere pe oaspeții noștri, de când au pășit pe pământ românesc, la Aeroportul Otopeni, creându-le posibilitatea de a nu sta la cozi, atât la sosire cât și la plecare; am avut și norocul ca – dar așa e când se aliniază planetele! – în chiar săptămâna competiției să se desfășoare „Școala altfel”, și traficul în București a fost mult mai lejer, lucru care ne-a ajutat enorm și totodată, fără ca noi să știm dinainte, în aceeași perioadă la București s-a ținut Summitul miniștrilor pentru Tineret și Sport, cu ocazia co-președinției României la Uniunea Europeană, iar noi am profitat și am organizat la Hotelul Hilton un dineu la care au participat o serie întreagă de personalități internaționale și interne. Iar acest lucru a contat enorm pentru imaginea federației și a țării noastre. Ca să revin la întrebarea inițială, sunt într-o relație deosebită cu președintele forului mondial, domnul Nenad Lalovic, care este și membru CIO și el mi-a promis că în momentul în care Bucureștiul va avea o sală polivalentă nouă, ultramodernă, la cerințele actuale ale competițiilor internaționale, o sală de 15.000-20.000 de locuri, România va obține în premieră organizarea Campionatului mondial pentru seniori. Este o promisiune fermă. Noi am mai organizat un Campionat mondial în 1967, dar doar la stilul greco-romane. Acum un asemenea campionat mondial devine o sărbătoare, se organizează pe ambele stiluri la masculin, plus luptele feminine, care nu existau pe vremea aceea. Trebuie știut că o astfel de competiție aduce în jur de cinci mii de oameni la sală – sportivi, antrenori, delegații oficiale, ca să nu mai vorbesc despre spectatori și simpatizanți ai sportului luptelor. Încă de anul trecut federația internațională a reluat colaborarea cu postul de televiziune Eurosport, iar ca o cifră vă spun că recentele Campionate mondiale din Kazahstan au fost transmise în 204 țări! Dacă nu mă înșel, la Congresul UWW de la Nur-Sultan au participat 207 țări.

Deci nu ne rămâne decât să așteptăm să „crească” sala aceea de 15.000 sau 20.000 de locuri!
Da, așa este. Dar să știți că această problemă (a necesității unei asemenea baze sportive la București – n.n.) o discutăm la toate întâlnirile președinților de federații, în prezența președintelui COSR, Mihai Covaliu; facem o serie de strategii, pentru că mai sunt colegi de-ai mei care pot să aducă competiții majore în România și se lovesc de aceeași lipsă.

Un medaliat olimpic din comuna Daia?

Unul dintre proiectele dvs. a fost înființarea Academiei de lupte „Marin Pîrcălabu”, chiar în localitatea în care tatăl dvs. s-a născut, comuna Daia din județul Giurgiu. Mai este de actualitate acest proiect?
Bineînțeles. După lungi tergiversări am reușit în vara asta să-i dăm drumul, bineînțeles cu prijinul domnului primar din localitate, care este un tip foarte implicat. A trebuit schimbată denumirea Căminului cultural prin hotărâre de Consiliu local în „Centrul cultural și sportiv”. Clădirea a trebuit renovată și adusă la necesitățile unei săli de lupte și de câteva luni de zile Academia „Marin Pîrcălabu” și-a deschis porțile. Acum avem în permanență, prin rotație, 30-40 de copii la antrenament, dar în total s-au perindat prin sală în jur de 70-80 de copii, numai din comuna noastră. Sper ca în primăvara anului viitor să fie acolo o activitate mult mai intensă. Pentru că vreau ca în viitor să avem și un medaliat mondial, european sau olimpic plecat de acolo, care chiar să-l întreacă pe tatăl meu în performanțe!

Ce antrenori aveți acolo? Se vorbea la un moment dat de Nicu Gingă.
Nicu Gingă este de la câțiva kilometri, din comuna Gostinul și colaborăm cu el la Clubul sportiv Dunărea Giurgiu, dar aici, la Academie, avem acum doi antrenori foarte buni, pe Hamid Mustafa, un fost sportiv care a câștigat Jocurile Asiei, a ieșit de patru ori campion național la seniori în Iran, și care de douăzeci și ceva de ani este stabilit în România, este căsătorit și are un băiat cu soția româncă. Este un băiat foarte serios, foarte implicat. Mai nou l-am repatriat din Germania pe Laurențiu Ciucă, vice-campion european de tineret, care va fi și el antrenor acolo. Cum spuneam, sperăm să începem curând o activitate mult mai intensă.

Și bani de unde sunt pentru această activitate?
Din surse proprii! Eu voi susține întreaga activitate.

Candidat la funcția de președinte a UWW Europe

Ați fost ales ca membru plin în Consiliul European al Federației Internaționale de Lupte (UWW), ca o recunoaștere a calităților pe care le-ați probat în ultimii ani, inclusiv prin organizarea celor două mari competiții de care am vorbit mai înainte. Din câte am aflat, sunteți așteptat acum să candidați la funcția de președinte al federației europene, devenind totodată membru în Comitetul Executiv al UWW. Când se va întâmpla acest lucru?
S-o luăm pe etape. Anul viitor, după Jocurile Olimpice, pe 9 septembrie, cu ocazia Congresului federației mondiale de la Belgrad, vor avea loc alegerile la United World Wrestling, UWW, ocazie cu care voi candida la funcția de membru în Comitetul Executiv. Iar în primăvara anului 2021, cu ocazia Campionatelor europene de seniori din Polonia, când vor avea loc alegeri în Consiliul european de lupte, voi candida la funcția de președinte.

Frumos. Asta e ceva neobișnuit pentru sportul românesc!
Cel puțin pentru lupte. Se știe că marele Ion Cornianu a fost pentru o perioadă destul de lungă vicepreședintele Federației Internaționale de Lupte, dar ca președinte al federației europene n-a existat până acum niciun român. Ar fi ceva deosebit să spargem gheața și aici, după lungul șir de performanțe realizate de noi pentru luptele românești.

Știu dintr-un interviu pe care ni l-a acordat în luna mai că sunteți unul diuntre favoriții dlui Țeno Țenov, președintele UWW Europe, care are 80 de ani. Va susține el candidatura dvs.?
Da. El a împlinit 80 de ani pe 9 septembrie anul acesta, o cifră destul de frumoasă! Dânsul m-a educat și m-a introdus în lumea mare a luptelor internaționale, iar eu îi port un respect deosebit pentru asta. Chiar m-au luat puțin furnicăturile acum când vă vorbesc! Rar mi-a fost dat să întâlnesc un asemenea gentlemen, un asemenea lord. În ciuda vârstei foarte înaintate are o gândire limpede și o mentalitate foarte modernă. E un om deosebit! Dânsul mă încurajează și mă susține, îmi spune că vrea să-i preiau munca de peste 40 de ani. Într-o discuție privată pe care am avut-o, fac această mărturisire cu permisiunea dânsului, mi-a zis că sunt singurul care mă apropii de valorile și principiile sănătoase cu care el a condus această federație europeană patru decenii și că mă va susține necondiționat.

Înseamnă că sunt șanse mari să primiți această funcție!
Mai sunt și alți colegi din din Federația Internațională care văd în mine un succesor al domnului președinte Țeno Țenov și nu-mi rămâne decât, cu răbdare, cu atenție, să fac ceea ce am făcut de atâția ani, voi munci și voi trata pe fiecare membru (al Colegiului european – n.n.), indiferent cât de mic sau de mare cu respectul cuvenit. Și dacă Dumnezeu ne va ajuta și voi ajunge acolo unde îmi doresc, voi rămâne același om cu picioarele pe pământ și voi încerca să duc mai departe o tradiție atât de frumoasă, cea pe care o au luptele la nivel european.

Sârbii și românii nu s-au certat niciodată!

Aici va conta desigur și relația dvs. cu dl. Nenad Lalovic, președintele United World Wresling!
Cu dl. Lalovic am aceeași relație deosebită pe care o am și cu dl. Țeno Țenov. S-a convins că sunt un stâlp în avangarda dânsului. L-am avut de două ori ca oaspete la București, cu ocazia celor două competiții pe care le-am organizat noi. A rămas plăcut surprins de capacitatea de organizare a federației noastre, de asemenea de tradițiile poporului român și știe faptul că sârbii și românii au avut dintotdeauna o relație deosebită, chiar dânsul mi-a spus că suntem singurii vecini care nu ne-am certat niciodată. Sper ca și în continuare să colaborăm la fel cum o facem de câțiva ani deja.
Nenad Lalovic a avut și are în continuare un rol important în relansarea luptelor pe plan mondial, care au fost la un pas să dispară de la Olimpiadă!
Dânsul a reușit să mențină luptele în programul olimpic, a zbătut foarte mult în 2012-2013 și, din calitatea de membru în Comitetul Executiv al CIO, face în continuare un lobby intens ca din 2024, cel târziu din 2028 și luptele feminine să devină un sport olimpic, pentru început cu beach wrestling (lupte pe plajă – n.n.). Vede acest lucru ca o echilibrare a forțelor dintre bărbați și femei, fiind introduse alte șase categorii, fiindcă acum există 12 categorii la bărbați și doar 6 la feminin la luptele pe saltea. Cu introducerea luptelor feminine de plajă, vor fi 12-12. Este vorba despre egalitatea de șanse în sportul nostru.

Deci planul este să se intre la Olimpiadă mai întâi cu luptele feminine…
Da, așa este. Acest tip de luptă este deja foarte apreciat, este un stil foarte spectaculos. La recentele Jocuri Mondiale de Plajă de la Doha, unde am participat anul acesta, am constatat cu mare bucurie, stând alături de dl. Lalovic în tribună, că arena de la lupte a fost arhiplină în fiecare zi, iar la celelalte discipline, în afară de fotbal, cam subțire. Puțină lume. Cu mândrie, îmi spunea: „Uite, Răzvan, ce emulație în jurul acestui stil! Sunt convins că planul nostru este foarte bun!”

Aș vrea în primul rând să fim arbitrați corect

Domnule președinte, în ce mod veți putea sprijini luptele românești dacă veți obține înaltele poziții în forul european și în cel mondial?
Cred că este vizibilă evoluția luptelor românești de când am reușit să devin membru în Consiliul european de lupte, iar colegii mei știu despre ce vorbesc acum. Vă dați seama că din momentul în care poziția va fi una superioară, sper ca evoluția luptelor să fie la un alt nivel. Pentru că ai pârghii. Ai pârghii să obții organizarea de competiții internaționale majore în România, vom avea pârghii în promovarea arbitrilor noștri de categorie olimpică și, nu în ultimul rând, așa cum am spus-o întotdeauna, vreau să fim arbitrați doar corect! Ăsta ar fi cel mai mare câștig. Nu trebuie să mă ajute nimeni, nici n-aș accepta acest lucru, pentru că m-ar defavoriza din punctul de vedere al simpatiei oamenilor care mă cunosc, iar eu sunt tânăr, am o cale destul de lungă în viață, nu vreau să atrag antipatii și întotdeauna voi face lobby pentru ca absolut toate țările să fie arbitrate corect. Pentru că este foarte important ca și țări mici, care sunt uneori dezavantajate, la o sutime poate, să vină cu o medalie de la Jocurile Olimpice sau Campionatele mondiale, lucru care le asigură bugete în țările lor, care le asigură vizibilitate, imagine și contribuie la dezvoltarea acestui sport. Sunt de părere că arbitrajul s-a corectat foarte mult de când este președinte dl. Nenad Lalovic. S-a lucrat foarte mult la acest aspect și s-a reușit, mai sunt unele mici greșeli, omenești, însă eu întotdeauna voi face lobby pentru promovarea unui arbitraj corect. Niciodată să fiu ajutat!

Știu că pe timpul vechiului președinte, elvețianul Martinetti, se făceau abuzuri mari.
Da, așa e. Chiar noi am fost de mai multe ori defavorizați. Cam ce se întâmplă acum în box la nivel internațional cu arbitrajul, poate la noi era o scară mult mai mică. Așa era pe timpul dlui Martinetti. Și o spun cu tărie, domnul Lalovic a înțeles că nu mai putea merge așa și a pus piciorul în prag, reușind să corecteze foarte multe nereguli. Un lucru important pe care l-a mai făcut dânsul e că a reușit să formeze un grup de aproximativ 30 de oameni la Federația internațională care lucrează la tot ce înseamnă departament de Marketing, Media, comunicare, vizibilitate… A selectat din toate țările lumii și a adus niște tineri foarte bine pregătiți, a schimbat întreaga garnitură. Eu cred că suntem într-o mare ofensivă, chiar le suflăm în ceafă celor de la judo (IJF – n.n.), care erau considerați undeva sus de tot între toate federațiile internaționale. Domnul Lalovic a înțeles cum merg lucrurile, iar contractul cu Eurosport, după o pauză de 25-30 de ani, un contract pentru o perioadă de trei ani, sunt convins că vine în urma acestor mutări strategice de imagine.

Înțeleg că între dl. Lalovic și dl. Vizer există o bună relație.
Au o relație deosebită. Sunt prieteni foarte buni. Dl. Vizer ne-a vizitat anul trecut, cu ocazia Campionatului Mondial de la Budapesta, chiar am schimbat câteva amabilități, fiindcă și eu am o relație deosebită cu dânsul, nu mă feresc s-o spun. Îl văd ca un model în pașii mei viitori.

Cum văd eu viitorul sportului românesc

Anul viitor, în 2020, federația pe care o conduceți va sărbători 90 de ani de existență! Ea este desigur una dintre cele mai vechi structuri pe ramură de sport din țara noastră. Dar numai tradiția nu ajunge! Ce planuri de viitor aveți, cum va arăta sportul luptelor în anii care urmează?
Avem acel plan de viitor de care vă spuneam în discuțiile anterioare, reîntoarcerea luptelor la sate, revenirea luptelor la origini, program cu care am reușit să creăm în jur de 80 de secții – cluburi noi, sau secții-satelit, exclusiv la sate. Cu un început de rezultate notabile, câteva medalii la Campionatele europene U15, cu creșterea numărului de participanți la campionatele naționale de copii de toate vârstele. Am reușit, cu sprijinul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, reducerea nivelului de vârstă de la juniori la U15, cadeți și structurarea Centrului de lupte de la Tg. Mureș ca o Academie, proiect care a dat roade anul acesta, după nici un an și jumătate: am obținut un titlu de vice-campion mondial la cadeți; dar vreau să remarc că al nostru a pierdut titlul mondial la mustață, cu un sportiv ceva mai vârstă decât el. În urma succesului acestui proiect-pilot, condus de vicepreședintele Alexandru Balay, care se implică inclusiv financiar, ne-am hotărât să continuăm lansarea de noi academii. Eu cred, după o analiză extrem de amănunțită, că acesta va fi viitorul sportului românesc, cu centre structurate gen academii, la cam toate sporturile. Noi avem acum și Centrul olimpic de fete, junioare și tineret, la Liceul Mircea Eliade și am obținut rezultate deosebite. Viitorul însă, mă repet, este legat de crearea a cât mai multe academii de la nivelul copiilor, și de ce spun asta: pentru că e nevoie de educație mai atentă. Noi suferim în primul rând la capitolul psihic. Din punct de vedere psihologic trebuie formați copiii de jos, de la vârste foarte mici. Știți cum fac americanii? – îi învață să spună mereu „eu sunt cel mai bun, eu nu obosesc niciodată, sunt cel mai bun”, de mici. Asta va fi piatra de temelie, după care educația, cei șapte ani de acasă – care din păcate la unii cam lipsește, abia când ajung în aceste academii învață să țină furculița și cuțitul în mână -, iar acest lucru este foarte important, fiindcă noi trebuie să creștem niște generații de oameni, nu neapărat de sportivi. Suntem conștienți de asta, dacă nu punem bazele unei educații solide, nu avem cum să creștem un viitor serios.

Cine vă ajută în îndeplinirea obiectivelor dumneavoastră?
Toate lucrurile acestea frumoase care s-au întâmplat în ultimii ani la federația noastră s-au putut petrece cu aportul unei adevărate echipe la nivel de staff federal, echipă condusă de secretarul general, domnul Alin Grigore, care se sfătuiește totdeauna cu mine și care s-a străduit cât se poate de mult să facă ce e mai bine pentru viitorul luptelor în România. Apoi directorul tehnic Marian Berbec, antrenorii federali, până la capitolul departamentul financiar. Așa cum Alin Grigore conduce stafful federal, eu mă mândresc cu cei trei vicepreședinți ai mei, câte unul pentru fiecare dintre cele trei stiluri, domnul Alexandru Balay, care se ocupă de luptele libere, domnul Costel Iancu – lupte feminin și domnul Constantin Borăscu – lupte greco-romane. Toți trei prieteni din copilărie, noi am crescut împreună ca sportivi, chiar dacă sunt ceva diferențe de vârstă între noi. Deși pare o lume mare, lumea luptelor e o lume mică, și ne cunoaștem foarte bine între noi. Iar apoi Biroul Federal, care face tot ce este cu putință pentru a susține ideile bune și care participă cu entuziasm la toate evenimentele organizate de noi.

Vreau să vă pun o întrebare apropos de centrele pe care le faceți: copii de selecționat par a fi suficient de mulți, dar oare avem și antrenori, profesori care să-i pregătească?
Mi-ați ridicat mingea la fileu acum. Să știți că aici este o mare problemă. Consider că principala resursă a federației trebuie să fie antrenorul, profesorul de lupte. Lucru care din păcate, sper să nu se supere pe mine, dar asta este realitatea, în ultimii ani pe saltea, la iarbă cum spun fotbaliștii, deși pe hârtie par mulți, antrenori pricepuți sunt din ce în ce mai puțini. Și lucrul acesta se răsfrânge în selecția sportivilor, a copiilor, de multe ori în bagajul tehnic foarte slab cu care se ajunge la loturile naționale. Ne-am propus o reformare, despre care tot vorbesc în ultimii ani dar din diverse motive nu am reușit să o pun în practică în totalitate, poate doar cam 30 la sută din ce mi-am propus. Avem „Abecedarul luptelor” tipărit, care reprezintă o metodică nouă, o școală nouă, actualizată la ce se cere acum la nivel mondial. Am mai organizat consfătuiri și specializări pentru antrenori de două ori pe an, și am reușit să atragem o serie de tineri care s-au lăsat de lupte, i-am sprijinit ca să-și obțină carnetul de antrenor, dar sunt deocamdată prea puțin față de cerințele și eu zic posibilitățile noastre. Sper totuși că vom reuși, acest aspect este esențial pentru viitorul oricărui sport.

Calificarea la Jocuri a devenit extrem de grea. Mai ușor câștigi o medalie!

Avem deocamdată un singur reprezentat al luptelor calificat la JO Tokio 2020, pe Alina Vuc. Ce șanse de calificare au ceilalți luptători din lotul național?
Înainte de a spune ce șanse au și ceilalți membri ai loturilor naționale, vreau să vă spun că din punctul meu de vedere a devenit mult mai greu să te califici la Jocurile Olimpice decât să obții o medalie! Criteriul de selecție este foarte, foarte dur, se califică doar primii cinci de la campionatele mondiale pentru seniori, iar în primăvara anului viitor vor mai fi două turnee de calificare, unul continental, de unde se vor mai califica primii doi pe fiecare continent, și la nici trei săptămâni după aceste turneee continentale, un turneu mondial după care se vor califica din nou primii doi. Ca să fac o scurtă analiză, la Olimpiadă vor fi 16 pe tabelul de concurs, să zicem că în primul tur pici cu un sportiv din Australia, sau o țară mai puțin cotată; în turul doi poate ai noroc de adversar mai ușor și deja cu două meciuri câștigate ești în semifinale! Aici, dacă ai făcut un meci bun, sau ai făcut meciul vieții tale intri în finala mare, dacă nu, ai șansa să te lupți pentru bronz, o șansă mare. Eu am încredere în sportivii noștri, la lupte feminin alături de Alina Vuc sper să mai facă deplasarea (la Tokio – n.n.) cel puțin încă o fată, dacă nu chiar două. Este vorba despre Incze Krista, categoria 62 kg, care are mari șanse și de asemenea Ana Andreea, categoria 53 kg, chiar dacă are doar 19 ani. Când eram sportiv, la Centrul olimpic de juniori de la Craiova, vedem când intram în sală, chiar deasupra intrării, un slogan: ”Valoarea nu așteaptă numărul anilor!” Așa că o sfătuiesc pe Ana să creadă în acest slogan, și în general pe toți sportivii noștri să creadă cu tărie în posibilitățile lor de afirmare.

Și la băieți?
La lupte libere îl avem pe Albert Saritov, care a revenit și s-a apucat serios de treabă după o pauză destul de mare, în care am o mare încredere că se va califica și va urca din nou pe podium. Mă rog doar de sănătatea sa, fiindcă în rest știu că are calitățile necesare ca să se impună, să obțină o nouă medalie olimpică. Îl avem pe Andrei Duhov la categoria 57 kg, pe George Bucur și Ivan Guida la 65 kg, Zurab Kapraiev și Maxim Vasiloglu la categoria 74 kg, sunt speranțe și șanse mari, dar desigur trebuie mai întâi să așteptăm turneele de calificare. Apoi, la lupte greco-romane Mihai Mihuț, un sportiv consacrat dar care din păcate acum este între categorii – nu are kilogramele necesare pentru 67 kg și are prea multe pentru 60! Dacă el reușește să facă 60 kg, cu siguranță devine un candidat la medalia olimpică, însă mai este mult de lucru cu el în această direcție. Eu am însă încredere că ar putea face totuși o figură frumoasă și la 67 kg. Îl mai avem pe Alin Alexuc, locul 5 la Jocurile Olimpice de la Rio, dar care a schimbat și el categoria, a urcat la categoria grea și are cele mai mari șanse să se califice. Din păcate Nicu Ojog s-a accidentat, el este un băiat de mare viitor, eu am încredere în el, fiindcă a confirmat la toate competițiile majore la care a participat, a ieșit vice-campion european U23 anul trecut la București, deși a luptat accidentat; a pierdut finala la scorul de 3-3! Mai e Răzvan Arnăut, care are doar 21 de ani, și e el candidat la calificare, luptă la categoria 60 kg dacă nu reușim să-l aducem acolo pe Mihuț. Sunt câțiva băieți care dacă cred cu tărie, pot să facă lucruri frumoase.

Și obiectivul federației pentru Tokio, care este?
Una-două medalii. La Rio am avut obiectiv doar o medalie, și a luat-o Albert Saritov. Acum vrem una-două! Cu una nu ne supărăm, cu două sărim în sus de fericire.
Vă urez mult succes, domnule președinte!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *