Legendele sportului – Iolanda Balaş – România

IOLANDA BALAŞ – ROMÂNIA

Romeo Chiriac

Am ezitat mult înainte să o sun pe Iolanda Balaş-Soter pentru a face un reportaj cu ea, neştiind cât de bine se simte după internarea de şapte săptâmâni de la Spitalul „Elias”. Nu mică mi-a fost mirarea să găsesc la celălalt capăt al firului o interlocutoare cu poftă de viaţă şi plină de entuziasm, care m-a programat imediat a doua zi, la ora 8.00, la sediul federaţiei. În sport a depăşit absolut toate obstacolele, rezultatele multiplei campioane olimpice şi mondiale fiind apreciate pe măsură în străinătate, prin includerea în Cartea Recordurilor sau în Hall of Fame-ul atletismului mondial. În România însă, a avut de înfruntat altfel de obstacole decât cele de la atletism, anume vicisitudinile regimului comunist şi răutatea oamenilor. Dar şi pe acestea le-a depăşit, lăsând cu adevărat ceva în urma ei, totul în folosul atletismului românesc.

Jesse Owens i-a “întins” frânghia de rufe în curte 

S-a născut în Timişoara, pe 12 decembrie 1936. Tatăl ei a fost capturat şi luat deţinut în Uniunea Sovietică, după ce a luptat pe frontul de est. “Din ’44 am tot aşteptat şi am crezut că tata se va întoarce. De-abia în 1951, comuniştii ne-au spus că a murit”. Iolanda Balaş a început sportul în Timişoara, la clubul local “Electrica”. “Am avut norocul să locuiesc lângă o familie de atleţi campioni, Luiza Ernst şi Eugen Lupşa. Astfel, când eram copil, mi-au pus un filmuleţ despre JO de la Berlin, cu Jesse Owens (n.r: poza lui o are într-o vitrină la sediul Fundaţiei Atletismului Românesc), care m-a motivat foarte mult. Imediat după ce am vizionat filmul, am întins o frânghie de rufe în curte, peste care am început să sar. Apoi, doamna Luiza m-a dus din cartierul Iosefin, unde locuiam, pe stadionul Electrica”. Aşa s-a apucat de atletism, în 1948. “Am făcut de toate, alergare, sprint, ba chiar şi nataţie, o vreme”. Punctul de plecare, ca performanţă, la săritura în înălţime a fost 1,28 m. Traseul celei ce avea să domine autoritar scena mondială la această probă, timp de peste un deceniu, este următorul: 1951 – 1,51m, 1952 – 1,53m, 1953 – 1,60m, 1954 – 1,65m, 1955 – 1,70m, 1956 – 1,76m, – 1958 – 1,83m, 1959 – 1,84m, 1960 – 1,86m, 1961 – 1,91m, 1962 – 1,87m, 1963 – 1,88m, 1964 – 1,90m, 1965 – 1,86m, 1966 – 1,84m.

Articolul complet il puteti citi in Revista Sport in Romania Nr. 7–aprilie 2014.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *