Scrimă-prima sabie a României

Tiberiu Dolniceanu, liderul mondial la sabie, a vorbit pentru cititorii revistei „SPORT ÎN ROMÂNIA” chiar în ziua în care a împlinit 26 de ani. Ieşeanul legitimat la Dinamo spune că 60 la sută din succesul în scrimă este condiţionat de psihic

Alexandru ENCIU

În afara planşei de concurs, Tiberiu Dolniceanu este tipul de antivedetă. Calm, cu o privire mai degrabă visătoare, fără nuanţe stridente în glas sau în comportament, ieşeanul pare mai degrabă un student la arte plastice gata să pună pe hârtie schiţa unei clădiri la care meditează de ceva timp. Nu epatează, nici măcar nu are permis de conducere, darmite maşină. Pe planşă, lucrurile de schimbă radical. Privirea îi devine tăioasă, strigătul îi însoţeşte loviturile câştigătoare, iar mâna – mâna aceea pe care o bănui că ţine pensula – devine un arc ce se destinde în acţiuni fulgerătoare. Metamorfoza totală e specifică marilor campioni, echilibraţi în viaţa de zi cu zi, strălucitori în concurs. „Calmul meu dispare atunci când sunt pe planşă. Cred că principalul resort este ambiţia, orgoliul de a câştiga, de a fi cel mai bun”, spune Tibi.

Dolniceanu este prima sabie a României în acest moment, liderul echipei tricolore şi numărul unu mondial. Palmaresul său este deja unul impresionant, deşi de-abia de doi ani au început să fie puse cărămizi la fundaţia sa. Până în 2012, Tibi a fost doar unul dintre componenţii echipei de spadă a României, un fel de număr trei sau patru, dacă ar fi să luăm o ierarhizare relativă. Aici s-a găsit dintotdeauna unul dintre secretele succesului în sabia masculină românească. În ultimii 14-15 ani a existat mereu unul sau doi lideri în spatele cărora au putut să crească armele de succes de mâine. După Jocurile Olimpice de la Londra, unde echipa de sabie a cucerit medalia de argint avându-l în componenţă pe Tibi, s-a făcut schimbul de generaţii, iar Dolniceanu a rămas numărul unu. Rareş Dumitrescu, Alexandru Siriţeanu şi Florin Zalomir (ultimul fiind antrenor la lot în acest moment) s-au retras, iar Tibi a devenit liderul echipei. Un lider care nu a dezamăgit: vicecampion european pe echipe în 2012, argint mondial pe echipe şi bronz la individual la CM 2013, câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Dinamo în 2014. Acestea sunt medaliile obţinute doar din clipa în care a devenit locomotiva lotului, pentru că anterior, în palmaresul său mai figurează un aur mondial pe echipe în 2009, un bronz mondial pe echipe în 2010 şi argintul olimpic din 2012.

Articolul complet il puteti citi in Revista Sport in Romania Nr. 7–aprilie 2014.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *